“Fiţi treji şi vegheaţi! Pentrucă protivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită.”
1 Petru 5:8
Când eram în spital în Hawaii am citit din nou despre evenimentele şocante care au dus la distrugerea flotei Statelor Unite la Pearl Harbor. În ziua aceea fatală, 7 decembrie 1941, japonezii au atacat. Acum ştim că acel atac a fost posibil din cauza eşecului nostru de a fi mereu vigilenţi. Rezultatul a fost distrugerea flotei noastre – cauza a fost o tragică indiferenţă. Atunci când confortul, liniştea şi plăcerea sunt puse înaintea datoriei şi convingerilor, progresul este întotdeauna tras înapoi.
Ce ne face pe noi creştinii să ne ridicăm umerii când ar trebui să ne încordăm muşchii? Ce ne face apatici într-o zi în care există o mulţime de ridicat, o lume de câştigat, şi prizonieri de eliberat? De ce există atâţia plictisiţi, când timpurile cer acţiune? Cristos ne-a spus că în zilele din urmă va fi o atitudine insipidă faţă de viaţă.
Rugăciunea zilei:
Tată, îndepărtează apatia care deseori îmi orbeşte viziunea.