„Girls are made in heaven” („fetele sunt făcute în ceruri”), spune o zicală anglo-saxonă. Şi asta pe bună dreptate, pentru că încă de la o vârstă fragedă fetiţele au un farmec deosebit, o personalitate agreabilă şi o feminitate naturală. În epoca emancipării şi a feminismului radical care derive aceste trăsături, însă, se pune tot mai insistent întrebarea: este posibil ca, odată ajunse mature, aceste trăsături nobile ale tinerei fete să se păstreze? Răspunsul la aceasta întrebare este dat de un expert în domeniu, Dr. James Dobson, preşedintele organizaţiei Focus on The Family din Statele Unite, organizaţie pe care a fondat-o în 1979. În 2010 a publicat cartea Bringing up Girls, care în traducere românească ar fi „Cum se cresc fetele”. Recomandăm această carte părinţilor şi tuturor persoanelor care lucrează în domeniul educaţiei şi mai ales cu tinerii. Ea conţine reţete excelente pentru supravieţuirea trăsăturilor nobile şi naturale ale fetelor în tranziţia spre adolescenţă şi viaţa adultă.
Cartea e foarte bogată în informaţii şi ar fi o nedreptate să faci un rezumat al celor 285 de pagini ale ei într-o singura pagină. Dr. Dobson e un creştin autentic şi un specialist în psihologia copilului. În 2001 a publicat cartea Bringing up Boys – „Cum se cresc băieţii”. La insistenţa părinţilor a publicat Bringing up Girls. Informaţiile şi analiza prezentată de Dr. Dobson sunt bazate atât pe învăţăturile Scripturii, cât şi pe un volum mare de studii sociologice şi psihologice privind fetele, caracterul lor, şi creşterea lor. Cartea pune în contrast aceste învăţături sănătoase cu principiile de conduită feminină promovate de mişcarea feministă contemporană. Arată de ce primele asigură supravieţuirea caracterului feminin iar cele din urmă distrugerea lui.
Este greu de făcut o lista completă a tuturor reţetelor promovate în Bringing up Girls. Fiecare din cele 22 de capitole ale cărţii conţine subcapitole care la rândul lor conţin explicaţii şi recomandări specifice. Aproape că fiecare paragraf al cărţii conţine o recomandare. Ele sunt aranjate să corespundă evoluţiei de vârstă, biologice şi de caracter a tinerei fete care se transformă în adolescenţă, iar apoi în tânăra soţie. Încă de la început însă, Dr. Dobson face o remarcă importantă pentru fiecare părinte: părinţii au o responsabilitate primordială în supravegherea creşterii şi dezvoltării caracterului fiicelor lor. Responsabilitatea asta e determinată şi impusă de învăţăturile Scripturii. De exemplu, respectul faţă de Dumnezeu înseamnă respect faţă de părinţi, respectul de sine, şi respectul faţă de semeni. Acest respect, manifestat pe planuri multiple, afirma Dr. Dobson, garantează că tânăra fată îşi va menţine puritatea până la vremea căsătoriei şi va transmite aceleaşi valori fiicelor ei. Părinţii trebuie să-şi investească timpul şi răbdarea pentru a clădi caracter în fiicele lor.
Fete pe cale de dispariţie
Încă de la începutul cărţii Dr. Dobson afirma că fetele sunt pe cale de dispariţie, evident nu din punct de vedere biologic, ci al caracterului. Educaţia publică, ideologia feministă şi pedagogia modernă distrug feminitatea tinerelor fete şi încă de la o vârstă fragedă le învaţă să fie tocmai opusul mamelor lor ori a modelului biblic al feminităţii. Ele sunt învăţate ca abstinenţa nu e o valoare, monogamia nici ea, că fetele trebuie să fie agresive, obraznice cu băieţii, să-i respingă, să folosească un limbaj şi un jargon care ofensează, să fie cu un pas înaintea băieţilor. Li se pune în minte noţiunea că între sexe există un război pe care ele trebuie să-l câştige. Aceasta este viziunea societăţii occidentale seculare pentru noua generaţie de femei. Viziunea aceasta e promovată de sistemul de învăţământ, media, lumea afacerilor, de societatea consumeristă, de instrumentele ideologice redactate de ONU ori de Parlamentul European. Fetele ajung chiar să-şi pună de vânzare virginitatea online. Şi totuşi, studiile sociologice indică că fetele crescute să se comporte aşa sunt mai nefericite, au o tendinţă spre suicid mai ridicată, şi devin recidiviste. În sensul acesta deci, afirmă Dr. Dobson, sunt fetele pe cale de dispariţie.
Confidenţa de sine
Confidenţa de sine şi autostima sunt caracteristici foarte importante pentru orice fiinţă umană, dar în special pentru tinerele fete. Cele cărora le lipsesc aceste trăsături devin prostituate, nefericite în căsătorie, ori sunt înclinate mai mult spre divorţ. Clădirea confidenţei şi a autostimei pentru fete începe în familie. Rolul principal în edificarea acestui proiect îi revine tatălui. Mai mult ca mamei. Începe cu un tată care e fidel mamei fetei, senzitiv şi preocupat de nevoile fetei lui. Taţi cu caracter solid rezultă în fiice cu un caracter solid. Fetele privesc spre taţii lor mai mult decât spre mamele lor pentru a dezvolta perseverenţa şi încrederea în viaţă. În acest sens taţii sunt încurajaţi să spună fetelor lor că sunt frumoase şi elegante. Să le îmbrăţişeze. Să le afirme calităţile pozitive. Aceste afirmaţii, venite din partea sexului opus, dau fetelor confidenţa de care au nevoie când devin tinere şi în căutarea unui soţ.
De la mame, fetele învaţă cum să devină domnişoare. Învaţă tandreţea în vorbire, elegantă în comportament, şi moralitatea necesară unei societăţii sănătoase. Cu mai bine de 200 de ani în urma, John Adams, unul din primii preşedinţi ai SUA, afirmă că manierele feminine întâlnite în societate constituie un barometru care măsoară nivelul de moralitate şi virtute al unei naţiuni. Astăzi comentariul lui ar fi luat în râs şi Adams ar fi etichetat un sexist misogin. Şi tot el afirmă că moralitatea publică trebuie generată în viaţă de familie. Degeaba, afirmă el, ar preda şcolile şi universităţile moravuri pentru tinerele fete dacă ele nu sunt învăţate în familiei în anii fragezi ai vieţii. Astăzi, însă, situaţia e tocmai diferită. Nici în familie nici în şcoli nu mai sunt fetele învăţate o viaţă de modestie, moderaţie ori civilitate. Cum, se întreabă Dr. Dobson, să înveţe tinerele fete maniere când nu le vad în viaţa părinţilor, ori a pedagogilor lor?
Rolul mamelor şi al taţilor
Fetele şi mamele lor trebuie să aibă relaţii strânse. Fetele trebuie să se simtă ataşate mamelor lor. Pentru o fată mama ei e modelul ei ca viitoare mama. Tata e cel care impune în fete noţiunea limitelor. Tata e gentil, dar şi ferm când e vorba de comportament nepotrivit. Fetele admiră fermitatea în caracterul taţilor lor. De fapt, studiile sociologice indică că, ajunse la vârsta căsătoriei, fetele îşi caută soţi care se aseamănă în caracter cu caracterul taţii lor.
Printre gafele care unii taţi le fac privind fetele lor este să le compare cu vedetele din media şi să spună ca fetele lor nu arată ca ele. Asta năruie sensul de confidenţă al fetelor. Dimpotrivă, taţii trebuie să spună fiicelor lor că sunt frumoase, pentru că la şcoală, şi mai ales în liceu, băieţii adolescenţi le judecă după standardele frumuseţii stabilite de mass media. Începând de la 16 ani taţilor li se recomandă să-şi scoată fetele în societate, la cină la un restaurant, de exemplu, singuri. Aşa fetele învaţă comportamentul acceptabil din partea băieţilor când li se va face curte.
De ce taţii sunt importanţi?
În întreg cuprinsul cărţii lui, Dr. Dobson accentuează deseori că taţii au un rol primordial în dezvoltarea calităţilor feminine în fete. În sufletul fiecărei fetiţe, afirmă el, există un loc secret şi ascuns rezervat pentru tatăl ei. Tatăl ei e modelul de soţ pe care ea îl va avea şi după care visează. Până la căsătorie tata e cea mai importantă figură masculină din viaţa ei. Studiile sociologice şi sondajele de opinie reflectă că fetele doresc să fie iubite de taţii lor. E important ca tatăl lor să le îmbrăţişeze, chiar zilnic. Să le arate afecţiune. Îmbrăţişarea e şi mai necesară când fetele trec prin anii adolescenţei. Sunt anii când fetele trec prin cea mai gravă perioadă de lipsă de securitate şi autostimă. Studiile sociologice deasemenea arată că fetele care au o relaţie bună cu taţii lor învaţă mai bine la şcoală, sunt foarte puţin predispuse ă dezvolte relaţii sexuale înainte de căsătorie, şi nu au tendinţe spre suicid.
Recomandăm paginile 99 la 104 din cartea lui Dobson unde el listează aproape 100 de lucruri specifice care taţii trebuie să le aplice în relaţiile lor cu fiicele. Ele au un impact benefic asupra dezvoltării psihice, morale şi emoţionale a fetelor. Unele din ele sunt evidente, altele mai puţin evidente. Redăm câteva dintre ele.
„Taţilor: daţi fiicelor voastre o poză pe care să o poarte cu ele în prima poşetă pe care o vor avea. Nu le toleraţi excesele intemperate. Nu le permiteţi să se uite la orice program de televiziune. Astfel le veţi învăţa că există limite şi că unele limite sunt bune pentru dezvoltarea armonioasa a personalităţii umane. Fetiţele sunt fascinate de treptele rulante. Ţineţi-le de mână când se plimbă pe ele. Daţi-le un mic cadou de fiecare zi a femeii. Păstraţi secretele care vi le şoptesc în ureche. Fii acasă la timp pentru masa de seara şi ascultaţi la ce are ea de spus. Dă-i atenţie. Cere-i să spună ce a învăţat la şcoală în ziua respectiva şi spune-i că ai învăţat ceva de la ea. Laudă-i faptele bune. Surprinde-o din când în când mergând la ea la şcoala când nu se aşteaptă. Nu te certa cu mama ei în faţa ei. Nu îi permite să vorbească obraznic. Nu fii sarcastic când îţi vorbeşte de planurile ei de viitor, de visurile pe care le are, chiar dacă sunt irealiste. Nu lipsi de la evenimentele importante din viaţa ei, un concert de pian, de exemplu. Cunoaşte-i prietenii. Învaţ-o că cel mai important lucru între o fată şi tatăl ei e încrederea. Să nu cumva să te prindă uitându-te la pornografie. Asta îi va distruge confidenţa în tine şi confidenţa de sine. Nu vorbi lucruri josnice despre femei. Du-o la biserică în fiecare săptămână. Iart-o când face boacăne. Învaţă-o cum să fie morală. Ajut-o să-şi crească viaţa spirituală.”
Vom continua subiectul acesta săptămâna viitoare, cartea lui Dobson fiind foarte detaliată în sfaturi bune pentru părinţi. Vom învăţa săptămâna viitoare, printre altele, cum să ne păzim fiicele de imoralitatea sexuală şi cum să-şi menţină mintea şi viaţa intimă curate.
Sursa: Alianţa Familiilor din România