“Tot așa și limba este un mic mădular…Iată un foc mic ce pădure mare aprinde!”
Iacov 3:5
Se spune că în Anglia o femeie a venit la vicar cu o conștiință cu probleme. Vicarul o știa că obișnuiește să bârfească – ea vorbise de rău aproape pe toți din sat. “Cum pot să mă revanșez?” a întrebat ea. Vicarul i-a răspuns: “Dacă vrei să faci pace cu conștiința ta, ia o pungă cu pene de gâscă și pune câte una pe veranda fiecăruia pe care l-ai bârfit.” După ce ea a făcut asta, a venit înapoi la vicar și a spus: “Asta e tot?”
“Nu”, a pus bătrânul înțelept, “trebuie să te duci și să aduni fiecare pană și să mi le aduci la mine”. După mult timp femeia s-a întors fără măcar o pană. “Vântul le-a suflat pe toate”, a spus ea.
“Dragă femeie”, a spus vicarul, “așa este și cu bârfa. Vorbele urâte se spun ușor, dar nu mai putem să le luăm niciodată înapoi.”
Rugăciunea zilei:
Fie ca cuvintele mele despre ceilalți să fie spuse cu duhul dragostei Tale, Tată.