RO / RU

Slujirea creștină în perioada postmodernă

1,165 vizualizari

Mihai-Malancea (1)„Noi răsturnăm izvodirile minţii şi orice înălţime, cari se ridică împotriva cunoaşterii lui Dumnezeu; şi orice gând îl facem rob ascultării de Hristos”. 2 Corinteni 10:5

Sfântul apostol Pavel scria tânărului Timotei că vor veni vremuri, „… când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă; ci îi va gâdila urechile să audă lucruri plăcute, şi îşi vor da învăţători după poftele lor. Îşi vor întoarce urechea de la adevăr şi se vor îndrepta spre istorisiri închipuite”. (2 Timotei 4:3-4)

Urmărind învăţătura sfântului apostol ne întrebăm: la ce fel de vremuri s-o fi referit marele om al lui Dumnezeu şi mai cu seamă, cum am putea deosebi aceste vremuri vitregi din punct de vedere spiritual, dar mai ales, cum am putea perpetua credinţa creştină, într-o lume despre care citim în epistolele apostolului neamurilor?

Este cert că, vremea despre care citim nu se lasă prea mult căutată, deoarece caracteristicile sunt evidente, şi anume: lumea postmodernă în care ne trăim menirea creştină, este o mărturie evidentă a caracteristicilor remarcate de sfântul apostol Pavel. Mai este clar că lumea postmodernă nu suferă de ireligiozitate, ci dimpotrivă, este împletită cu tot felul de evenimente religioase iar lăcaşurile de cult gem de popor atunci când se petrece vreo ceremonie cum ar fi: botezul unui copil, sărbătorirea unui sfânt sau chiar la sărbătorile de Paște şi Crăciun. Totuşi, acestei lumi religioase îi lipseşte evlavia creştină, aşa cum scria marele apostol, care se reflectă prin reverenţă înaintea lui Dumnezeu şi iubire faţă de oameni. De altfel, scopul religiozităţii adevărate, cum scrie şi sfântul apostol Iacov este: „Religiunea curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor şi să ne păzim neîntinaţi de lume”. (Iacov 1:27)

De aici conchidem că religiozitatea adevărată este stimularea unui spirit smerit înaintea Creatorului şi perseverenţă în roada Duhului Sfânt şi în slujirea aproapelui. Exprimându-ne altfel, amintim că problema postmodernismului nu este o lipsă a credinţei, ci mai degrabă, îndepărtarea de credinţa adevărată prin îmbrăţişarea unei credinţe surogat, ce devine tot mai vagă, se îndepărtează de slujirea creştină, care se evidenţia cândva prin fapte concrete.

Fiind conştienţi că se vorbeşte despre vremurile noastre, ne întrebăm: cum am putea revigora slujirea creştină autentică în vremuri ca acestea? Răspunsul are două premize, una de natură spirituală iar alta practică; în primul rând trebuie să conştientizăm împrejurările în care ne aflăm şi în al doilea rând, să pornim imediat împotriva curentului apatic, care duce la o viaţă lipsită de fervoare pentru cei pierduţi în păcate.

Dându-ne seama de această realitate, haideţi dar să răscumpărăm vremea, marcând fapte corespunzătoare credinţei aduse de Mântuitorul lumii!

Dragi cititori, vă îndemnăm să urmăriţi cu atenţie gama de articole ce vin să răspundă provocărilor postmodernismului ori, altfel spus, a vremurilor de apatie spirituală. Totodată, dorim să ne aducem aminte unii altora că în ciuda vremurilor vitregi în care trăim, menirea noastră rămâne aceiaşi, de a sluji Domnului nostru Isus Cristos, având un cuget curat, predicând Evanghelia la toate popoarele; ridicând şi reconciliind pe cei căzuţi, dar mai presus de toate, răspândind mireasma roadei Duhului Sfânt printre semenii noştri, astfel trăindu-ne chemarea de urmaşi ai Domnului Isus Cristos într-o lume postmodernă.

Dr. Mihai Malancea este prim-prorector la Universitatea Creştină „Divitia Gratiae”

You may also like...