1. Ritualuri
Ar fi fost mai ușor dacă creștinismul ar fi fost o religie a ritualurilor: îți scoți covorașul la ora fixă, te închini, bifezi acțiunea, și gata. Dar nu e așa, ci creștinismul este o religie a inimii.

„Mă veţi căuta şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toata inima” spune Domnul Dumnezeu.

2. Jertfe
Era mai uşor să ţi se ceară să te jertfeşti fizic. Dar nu e aşa, ci ţi se cere să-ţi jertfeşti inima, limba, gura, mintea, voinţa.
„Orice gând îl facem rob ascultării de Cristos”.

3. Închinare
Era mai uşor să ţi se ceara să „spui” o rugăciune, însă cu mintea să te poţi gândi la altceva.
Dar nu e aşa, ci ţi se cere să te rogi cu adevărat, fără icoane, fără idoli, fără imagini, în duh şi în adevăr!

Parcă atunci când te pui pe genunchi să te rogi se revarsă toate forţele întunericului – gândurile vin de-a valma, ideile îţi zboară, timpul trece greu şi rar ajungi să guşti din plinătatea lui Cristos.

Spunea cineva că atunci când te rogi este ca şi când ai săpa o fântână. Trebuie să forezi mult şi greu, prin nisip, pământ, stanca, piatra, etc, dar şi când ajungi la izvor şi ţâşneşte izvorul, nimic nu se compară cu acel sentiment extraordinar.

„Închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl”.

4. Iertare
În creştinism eşti iertat fără să plăteşti absolut nimic. Parca era mai uşor să ţi se ceara să dai bani, să înconjori clădirea în genunchi, să faci mătănii, sa mergi în pelerinaj la locurile sfinte, să simţi că ai plătit ceva, dar NU!
Nu ţi se cere nimic, decât inima !
Şi ţi se cere TOATĂ inima, nu o inima împărţită!

5. Biserica
Cu toate că Biserica este de fapt „trupul lui Cristos” pe pământ, spiritual vorbind, şi este un organism viu, alcătuit din credincioşi născuţi din nou, nu din pietre sau smoală, cu toate acestea, de multe ori pare că Biserica şi-a pierdut direcţia. Pe alocuri se aseamănă cu corabia lui Noe: urlete, mirosuri, tensiuni… dar afară e… potopul!

6. Finalul
Diferenţa între creştinism şi celelalte religii este că ajungi în Cer, în Rai, pe când din celelalte religii ajungi în iad. Doar în iad.
Doar Cristos este calea către Cer !
Cine spune ca în Cer se poate ajunge pe mai multe căi, la fel ca atunci când urci un munte şi poţi ajunge în vârf pe mai multe cărări, MINTE!

În Cer se poate ajunge DOAR pe o singura cale: prin Cristos!
Punct.
Fără jertfele noastre, pentru că S-a jertfit El.
Fără faptele noastre bune, care oricum sunt „ca o haină mânjită”.
Fără ritualurile noastre, fără eforturile noastre, fără „noi”!
De ce fără „noi” înşine?
Pentru că aici este secretul: „noi” suntem „ascunşi cu Cristos în Dumnezeu”!

Cred că din această cauză Domnul Isus ne spune: „Căci jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară”.

Şi dacă creştinismul este o religie grea, şi daca este vorba despre o luptă şi despre o biruinţă, atunci „Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul: „Celui ce va birui, îi voi da să mănânce din mana ascunsă, şi-i voi da o piatră albă; şi pe piatra aceasta este scris un nume nou pe care nu-l ştie nimeni decât acela care-l primeşte”. Apocalipsa 2:17

Autor: Ioan Ciobota, redactor Radio Vocea Evangheliei Timişoara