“Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, Părintele îndurărilor şi Dumnezeul oricărei mângâieri, care ne mângâie în toate necazurile noastre…”
2 Corinteni 1:3,4
Biblia ne învaţă fără greşeală că noi putem triumfa asupra durerii. Psalmistul spunea: “Noaptea vine plânsul, dar dimineaţa vine bucuria”. Mila de sine nu poate să aducă mângâiere permanentă. Adevărul este că doar va adăuga la durere. Şi o durere constantă nu îţi va aduce consolare, fiindcă tristeţea generează tristeţe. Durerea, sau plânsul care este născut într-un mod creştinesc, conţine o mângâiere integrată în ea. “Fericiţi sunt cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiaţi.” Există mângâiere în durere, deoarece ştim că Cristos este cu noi. El a spus: “Eu sunt mereu cu voi, până la sfârşitul veacurilor”. Suferinţa este suportabilă dacă nu trebuie să o răbdăm singuri; cu cât mai miloasă este Prezenţa, cu atât mai puţin dureroasă durerea.
Rugăciunea zilei:
Mulţumesc, Tată ceresc, pentru promisiunea că atunci când plângem Tu ne mângâi. Am simţit vindecarea mângâierii Tale şi ştiu că nu mă vei dezamăgi.