“Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa Lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri.”
Filipeni 4:6

Istoricii vor denumi probabil era noastră “veacul îngrijorărilor”. Anxietatea este rezultatul natural atunci când speranţele noastre nu sunt centrate pe Dumnezeu şi în voia Sa pentru noi. Atunci când facem din orice altceva scopul nostru, frustrarea şi eşecul sunt inevitabile. Deşi avem mai puţine lucruri pentru care să ne îngrijorăm decât generaţiile trecute, noi suntem mai îngrijoraţi. Deşi ne e mai uşor ca strămoşilor noştri, avem mai multă nelinişte. Deşi avem mai puţine motive reale de anxietate ca predecesorii noştri, suntem mai neliniştiţi înlăuntrul nostru. Mâinile bătătorite erau insigna de pioner, dar fruntea încreţită este insigna omului modern.

Dumnezeu nu a promis niciodată că va îndepărta toate nevoile, problemele şi dificultăţile noastre. De fapt, cred că un creştin cu adevărat dedicat este în conflict cu societatea din jurul său mai mult decât orice altă persoană. Societatea merge într-o direcţie, iar creştinul merge în sensul opus. Aceasta duce la conflict. Dar Dumnezeu a promis în mijlocul necazurilor şi conflictelor o pace adevărată, un sentiment de siguranţă şi securitate, pe care o persoană lumească nu le poate cunoaşte niciodată.

Rugăciunea zilei:

Doamne Isuse, învaţă-mă să îmi ţin ochii centraţi pe Tine decât pe mine şi temerile mele. Ajută-mă să îţi dau voie să îmi dai pace în minte inimă.

Sursa: Billy Graham.org