“Dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi…”
Romani 10:9
E imposibil să aduci ceva la existenţă prin credinţă. Evanghelia nu a apărut fiindcă oamenii au crezut în ea. Mormântul nu a fost golit de trupul Lui Cristos în acel prim Paşte fiindcă nişte persoane credincioase au crezut. Fapta a fost înaintea credinţei.
Noi suntem într-o incapacitate psihologică de a crede fără un obiect al credinţei. Obiectul credinţei creştine este Cristos. Credinţa înseamnă mai mult decât acceptul intelectual al afirmaţiei Lui Cristos. Tu nu eşti chemat să crezi ceva care nu este credibil, ci să crezi în faptul istoric care în realitate transcende toată istoria.
Credinţa înseamnă predare şi dedicare faţă de afirmaţiile Lui Cristos. Noi nu ÎL cunoaştem pe Cristos prin cele cinci simţuri fizice, ci ÎL cunoaştem prin al şaselea simţ care a fost dat de Dumnezeu fiecărui om: abilitatea de a crede.
Rugăciunea zilei:
Când îmi ţin ochii asupra Ta, credinţa mea nu şovăie. Prea des mă uit în jos şi mă împiedic. Fă-mă să înţeleg puterea care Te-a ridicat din morţi.