“Iată, Eu sunt cu tine; te voi păzi pretutindeni pe unde vei merge.”
Geneza 28:15
Când Isus a rostit cuvintele de mângâiere în primele versete din capitolul paisprezece al Evangheliei după Ioan, a încheiat cu: “Ştiţi unde Mă duc, şi ştiţi şi calea într-acolo” (Ioan 14:4), Toma i-a răspuns: “Doamne, nu ştim unde Te duci; cum putem să ştim calea într-acolo?” (Ioan 14:5).
Isus i-a răspuns cu o afirmaţie care are în ea sunetul veşniciei. A fost sublim de simplă şi totuşi profund de adâncă. Înţelegerea ei superficială a fost clară pentru toţi, şi totuşi marii teologi nu au sondat niciodată total maiestoasele ei adâncimi. Aceasta este afirmaţia: “Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl deât prin Mine.” (Ioan 14:6)
Cu o mişcare maiestuasă, aceste cuvinte i-au amuţit limba curioasă a lui Toma şi a adus siguranţă şi pace inimilor celorlalţi ucenici. În minunea acelei propoziţii autoritare de pe buzele Fiului Lui Dumnezeu, a fost destulă mângâiere să liniştească suferinţele celui necăjit, destulă înţelepciune să-i satisfacă pe cei care tânjesc după înţelegere şi destulă putere să pună marele curent creştin în mişcare.
Rugăciunea zilei:
Doamne,să ştiu că eşti cu mine e toată mângâierea de care am nevoie.