Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (APCE) a votat pe 29 ianuarie 2015 rezoluţie deputatului moldovean, Valeriu Ghileţchi pentru “Combaterea intoleranţei şi discriminarea creştinilor în Europa”, în special atunci când acestea îi vizează pe creştini”. În ciuda opoziţiei franceze.

Cu un spirit pluralist şi tolerant, textul, adoptat de 67 voturi contra la 2, intenţionează să amintească că dacă minorităţile religioase din Europa sunt victimele discriminării şi intoleranţei, creştinii sunt şi ei victimele atacurilor de ură, fără să fie protejaţi în privinţa aceasta.

Subiectul tratatului a fost egalitatea de drepturi pentru toate confesiunile.

Creştinii experimentează două feluri de injustiţie, conform autorului raportului, Valeriu Ghileţchi (moldovean, Partidul Popular European, PPE). Acte de vandalism, unde ei sunt victimele primare: cimitire distruse, biserici vandalizate, preoţi agresaţi şi credinţă batjocorită. Numeroase atentate fizice şi materiale sunt de asemenea identificate în expunerea motivelor.

Agresiuni şi Constrângeri

Textul denunţă restricţiile abuzive impuse libertăţii de conştiinţă şi exprimare a creştinilor: episcopii sunt judecaţi pentru predici nefavorabile căsătoriei între persoanele de acelaşi sex (Belgia, Irlanda şi Spania), infirmierele sunt obligate să execute avorturile împotriva conştiinţei lor (Norvegia), conferinţele şi seminarele sunt interzise (Austria, Regatul Unit), ofiţerii de stare civilă sunt obligaţi să căsătorească cupluri de acelaşi sex (Regatul Unit, Ţările de Jos), părinţi germani care sunt pedepsiţi cu amendă sau chiar cu închisoarea fiindcă şi-au retras copiii de la cursurile de educaţie sexuală.

Raportorul citează numeroase cazuri şi mărturii din toată Europa despre aceste atentate repetate la libertatea de conştiinţă şi religiei.

Asupra acestei evaluări obiective a fost răspândit imediat un consens la APCE. Raportul a fost calificat “echilibrat” de către socialistul M. Gunnarsson şi “un lucru minunat” de către deputatul spaniol al PPE, Dna Quintanilla.

Amendamentele, adoptate în sesiune, cer dreptul pentru comunităţile religioase de a fi recunoscute legal şi de a publica opere spirituale. Turcia este vizată în mod special de aceste amendamente, fiindcă ea încă nu recunoaşte existenţa Bisericii Catolice şi a altor confesiuni creştine – cele siriene şi cele protestante, ceea ce constituie un veritabil obstacol la libertatea religioasă.

Un singur amendament se arăta îngrijorat de aplicaţia ’’acomodărilor rezonabile’’ şi propunea ’’să supravegheze ca convingerile religioase să nu servească la justificarea discriminării vreunei minorităţi’’. De exemplu, unii se tem că autorizând opoziţia conştiinţei pentru medici, femeile care doresc să facă avort nu vor mai putea găsi unul care să accepte să facă acest lucru. Dar, după cum explică raportorul, faptul că în jur de 80 de funcţionari creştini din Ţările de Jos refuză din 2001 să căsătorească cupluri de acelaşi sex nu a privat niciodată aceste cupluri de acţiunea de a fi căsătorite, fiindcă soluţii întotdeauna au fost găsite.
Doctrina acomodărilor rezonabile este relativă şi plasează “conveţuirea împreună” în vârful valorilor sale. Doctrina acomodărilor rezonabile recomandă tolerarea, pe cât posibil, exprimarea în spaţiile publice a diferitelor convingeri ideologice şi religioase. Acolo unde conceptul de “laicitate ca la francezi” devine strict pentru a limita prezenţa religiei în spaţiul public şi de a asigura monopolul gândirii laice, teoria acomodărilor rezonabile susţine că într-un context multicultural trebuie să dai dovadă de flexibilitate şi respect faţă de convingerile tuturor, în aşa fel ca fiecare să se simtă recunoscut şi să poată trăi după filozofia sau religia sa, atâta timp cât respectă valorile democraţiei.

Opoziţia Franceză

Dacă Domnul Kox, de la stânga unitară a putut să spună “nu sunt convins” de text, un singur deputat s-a opus cu adevărat. E vorba de francezul Yves Pozzo di Borgo (foto), care s-a făcut apostolul laicităţii franceze. Dar el nu a fost susţinut: singurul amendament laic depus, de altfel de cinci francezi, nu a fost nici măcar supus votului pentru a fi apărat. Dovadă că gândirea laică franceză e străină restului Europei.

De asemenea, o treime din deputaţi au suţinut un amendament ostil Curţii Europene pentru Drepturile Omului, care tindea să retragă orice referinţă la jurisprudenţa sa în interpretarea Convenţiei Europene a Drepturilor Omului referitor la drepturile părinţilor de a educa copiii conform cu convingerile lor.

În timpul votării acestei Rezoluţii a fost transmis un semnal nu doar guvernelor, ca să aibă mai multă grijă de libertatea religioasă, ci şi Curţii şi jurisprudenţei acesteia care este din ce în ce mai detaşată de spiritul Convenţiei.

Sursa: Valeriu Ghileţchi