RO / RU

Lecțiile Coronavirusului – din dezastru la valoare

264 vizualizari

 

 

Ieremia 15:19 “De aceea aşa vorbeşte Domnul: „Dacă te vei lipi iarăşi de Mine, îţi voi răspunde iarăşi şi vei sta înaintea Mea; dacă vei despărţi ce este de preţ de ce este fără preţ, vei fi ca gura Mea. Ei să se întoarcă la tine, nu tu să te întorci la ei!”

 

Haosul și panica lumii

Pandemia coronavirusului a adus, în primul rând, durere și moarte fizică, în al doilea rând, a adus neliniște și deznădejde. Mulți au pierdut persoane apropiate, familii au rămas despărțite din cauza granițelor închise și rutelor anulate, companiile sunt falimentate, oamenii rămân fără locuri de muncă. Mulți oameni sunt în depresie, astfel doar agravând toată situația.

O provocare pentru creștinii evanghelici

Aceste întâmplări au afectat și creștinii, care sunt obișnuiți la o viață în biserică, pentru care cuvântul “Biserică” este egal cu “adunarea sfinților’. Ei își pun următoarea întrebare, corectă: Există oare biserică, dacă nu există adunarea sfinților loalaltă?

Conducerea mai multor țări a interzis adunarea bisericilor, pentru a sista transmiterea virusului. Dacă activitatea bisericilor ar fi oprită doar din cauza prigoanei, ar fi fost mulți care ar fi stat împotriva acestui ordin, chiar dacă ar trebui să plătească cu însăși viața lor. Însă toți înțeleg că această decizie este luată nu doar cu privire la biserici, și nu este făcută din dispreț față de valorile creștinismului. Dacă nu manifestăm supunere față de autorități în acest caz, putem aduce nu doar osândă asupra noastră, ci și bunul nume pe care ar trebui să-l aibă un credincios, anume acela de a fi milostiv și de a manifesta compasiune și dragoste față de aproapele său.

Cum ar trebui să răspundă creștinii evanghelici la această provocare, care desigur că este sub autoritatea și suveranitatea Celui Preaînalt?

Slujirea prorocului Ieremia a avut loc în cele mai sumbre timpuri ale istoriei poporului Israel. Fiind chemat la slujire în anul al treisprezecilea al domniei împăratului Iosia, și-a continuat chemarea de-a lungul a patruzeci și cinci de ani. Nu avea niciun motiv de sărbătoare. Poporul trebuia să învețe din circumstanțele în care l-a pus Dumnezeu, pentru ca El să îi ocrotească și să îi izbăvească.

Care sunt lecțiile pe care le putem învăța din situația dată a poporului Israel?

 

1. Nimic nu se întâmplă fără voia lui Dumnezeu

Acest adevăr se vede foarte clar în viața lui Iov, pe care noi îl numim neprihănit, dar care, atunci când s-a întâlnit cu Însuși Dumnezeu, a exclamat: „Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine, dar acum ochiul meu Te-a văzut. De aceea mi-e scârbă de mine şi mă pocăiesc în ţărână şi cenuşă.” (Iov 42:5-6)

Dumnezeu nu poate fi sursa răului, dar el poate permite suferințe. Trecându-ne prin încercări, El ne sfințește (Evrei 5:9), ne face asemenea Chipului Său și Își arată slava pin noi. “El şade deasupra cercului pământului şi locuitorii lui sunt ca nişte lăcuste înaintea Lui; El întinde cerurile ca o mahramă subţire şi le lăţeşte ca un cort, ca să locuiască în el.” (Isaia 40:22) Fără autoritatea lui nici o pasăre nu cade (Matei 10:29).

Lecția 1 – Pandemia este permisă de Dumnezeul nostru iubitor, dar în același timp și drept. El vrea să spună atât lumii păgâne, cât și Bisericii lui Isus Hristos, că venirea lui este aproape.

2. Dumnezeu ne arată efemeritatea acestei lumi

Uitându-ne la împărățiile contemporane, la uniunile, sistemele politice, companiile globale, armatele, judecătoriile, legile de astăzi, se creează impresia că ele nu pot fi date jos sau schimbate. Însă acum noi putem observa cum într-o perioadă destul de scurtă toate aceste lucruri pot să se destrame, la fel ca și zidurile Ierihonului. Acest fapt ne aduce aminte de rugăciunea Împăratului, Iosafat: „Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, nu eşti Tu Dumnezeu în ceruri şi nu stăpâneşti Tu peste toate împărăţiile neamurilor? Oare n-ai Tu în mână tăria şi puterea, aşa că nimeni nu Ţi se poate împotrivi. (2 Cronici 20:6)

Din păcate, mulți creștini sunt fixați asupra construirii unui viitor mai bun (desigur că pământesc). De altfel, acest proces este la nivelui minții, și ei devin niște luptători aprinși pentru valorile impuse de un stat sau altul. De multe ori se ajunge chiar la discuții sau revoluții în biserică din această cauză, fiind ignorate cuvintele Domnului nostru: „Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta”, a răspuns Isus. „Dacă ar fi Împărăţia Mea din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat în mâinile iudeilor, dar, acum, Împărăţia Mea nu este de aici.” (Ioan 18:36)

Lecția 2 – Haosul care este produs de pandemie ne demonstrează efemeritatea și schimbarea sistemelor lumii. Acest fapt ne provoacă să ne curățim inimile de iluziile inutile ale unui „rai pe pământ” și să avem același gând cu Hristos.

3. Trebuie să prețuim oportunitățile trimise de Dumnezeu

De la început, mulți creștini nu erau de acord cu decizia guvernului de a sista adunarea bisericii și au zis că sunt gata să „pătimească pentru Hristos”, însă atunci când au înțeles consecințele acestui fel de gândire și văzând numărul morților crescând, s-au smerit cu această decizie , totuși fără a avea o inimă împăcată. Să fim sinceri: câți creștini frecventau adunările de seară în timpul săptămânii? Chiar și în bisericile rurale numărul ajungea la 30-40%, iar în unele comunităși urbane nu mai mult de 10%. Cum spunea Hristos: „Oare n-au fost curăţiţi toţi cei zece? Dar ceilalţi nouă, unde sunt?” (Luca 17:17)

Există încă o problemă – slujirea corului, care este un instrument foarte puternic în cultura noastră, pentru evanghelizare sau pentru îmbărbătarea sfinților. Numărul colectivelor corale este în scădere. Oamenii spun că acest fapt este din cauza că sunt ocupați și nu au timp să vină la repetiții. Dumnezeu ne dă timp acum, dar deja nu pentru adunări sau repetiții, ci pentru a ne evalua prioritățile.

Lecția 3 – Cu multă străduință folosiți oportunitățile pe care vă dă acum Domnul pentru creșterea voastră spirituală, știind că o altă oportunitate poate să nu vină niciodată.

4. Biserica trebuie să învețe să slujească înafara clădirii

O decizie dură de a sista serviciile divine i-a forțat pe creștini să caute alte modalități de părtășie și creștere spirituală a trupului lui Hristos. În multe comunități au fost organizate difuzări pe pagina online, grupuri de rugăciune, discuții la telefon sau pe internet sau alte modalități de comunicare.

Țineți minte marea îndrumare a Domnului nostru?

„Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură.” (Marcu 16:15) Bisericile trebuie să iasă din clădiri, să iasă din evlavia teoretică și să propovăduiască prin viața lor.” – a zis Nicolai Krikota încă în 2013, care a devenit un tată pentru câțiva orfani și a organizat slujirea „O inimă pentru orfani”. Multe comunități bisericești s-au închis între pereții bisericii și mai mult de 90% din activitățile lor sunt direcționate către ei însăși. Acest fapt nu rezultă într-o creștere spirituală, ci la comparație între membri.

Lecția 4 – Comunitățile bisericești trebuie să caute să slujească înafara pereților clădirii, pentru a aduce Evanghelia la oameni, și pentru a crește ucenici.

5. Noi, ca și întotdeauna, avem nevoie de Dumnezeu

Mai mult de 100 de ani în urmă a fost inventat primul antibiotic, de către Alexander Fleming – penicilina. Între timp, medicina a ajuns la un nivel foarte înalt de combatere a diferitor boli, inclusiv a celor infecțioase. Dar greutățile prin care trecem acum sunt dovada că omenirea rămâne fragilă și vulnerabilă, necătând la toate descoperirile științifice. Din cauza coronavirusului au murit deja peste opt mii de oameni, acest număr crește considerabil de la zi la zi. Vulnerabilitatea omului în această situație este tot mai evidentă, și tot mai aproape ne sunt cuvintele Domnului nostru, rostite prin prorocul Ieremia: „Blestemat să fie omul care se încrede în om, care se sprijină pe un muritor şi îşi abate inima de la Domnul!” (Ieremia 17:5)

Avem nevoie de Domnul atunci când lucrăm sau ne odihnim, în boală și în sănătate, în sărăcie și în bucurii, în slujire și în lacrimi, într-o sală de spital sau în adunare – peste tot avem nevoie de Dumnezeu. „Inima îmi zice din partea Ta: „Caută Faţa Mea!” Şi Faţa Ta, Doamne, o caut!” (Psalmul 27:8)

Lecția 5 – Trebuie să căutăm fața Domnului zi de zi, bazându-ne pe mila Lui pe drumul nostru pământesc, și pe Puterea Lui în slujirea noastră.

Să învățăm într-un chip smerit de la Domnul nostru în aceste situații dificile, păstrând și întărindu-ne nădejdea noastră. Să învățăm, să ne mărturisim păcatele și să credem în faptul că vor veni vremuri de înviorarea de la Domnnul nostru, și atunci , prin mila și dragoste Lui, vom putea să ne trudim pentru slava Lui.

You may also like...