RO / RU

In memoriam surorii Eudochia Ţurcan

2,131 vizualizari

Dusia

În data de 22 ianuarie 2016 la orele 22.00, a plecat la Tatăl Ceresc scumpa noastră soră Eudochia Ţurcan (sau cum îi spuneam noi toţi – sora Dusea). Sora Dusea s-a născut la 8 martie 1950. După ce a absolvit colegiul, s-a angajat ca argonom-tehnolog la fabrica de tutun, unde şi s-a îmbolnăvit de astm.

În 1971, împreună cu fratele Nicolae, au format o familie puternică; Dumnezeu le-a dăruit două fiice, Adela şi Veronica. Anul 1990 a fost punctul culminant al vieţii lor matrimoniale, căci după multe căutări şi cercetări ale Sfintelor Scripturi, împreună L-au primit pe Domnul Isus Hristos ca Mântuitor personal şi au devenit urmaşi credincioşi ai Lui.

În 1995 sora Eudochia a fost aleasă unanim ca responsabilă pe regiunea nordică a Republicii Moldova şi a slujit cu râvnă şi cu dragoste tuturor, ajutând surorile din biserici ruse şi române. Principala direcţie a slujirii ei a fost studiul Cuvântului lui Dumnezeu şi rugăciunea. Ea acorda o mare atenţie grupurilor de rugăciune: organiza conferinţe şi seminare învăţând şi direcţionând surorile spre a-L sluji pe Domnul cu adevîrat cât în familii atât şi în biserică. Adesea organiza adunări de evanghelizare pentru surorile din satele nordice. Pe parcursul a şase ani, sora Eudochia aduna la şase dimineaţa surori tinere şi le învăţa să se roage pentru viitorul lor, iar ele primeau răspunsuri la rugăciuni. Dar atunci când s-a îmbolnăvit şi a stat la pat, dimineaţa, înainte de şcoală, tinerele veneau la ea acasă. Lângă patul de boală a surorii Eudochia, tinerele primeau învăţături, se rugau împreună şi apoi fugeau la şcoală.

În satul Beleaviţi, raionul Briceni, unde fratele Nicolae ducea slujirea misionară, ei erau mereu împreună când avea loc slujirea, împreună puteau să organizeze şi o sărbătoare pentru surori, aşadar, slujeau Domnului în unitatea inimilor. Toţi aceşti ani Dumnezeu a binecuvântat din belşug lucrarea surorii Eudochia, pe care ea a făcut-o cu sârguinţă şi cu dragoste pentru Dumnezeu şi pentru surori. Toţi pastorii din regiunea nordică a republicii o invitau la ei în biserici şi aşteptau sosirea ei, ca ea să inspire şi să încurajeze surorile.

Din 1995 ea a devenit membru al Comitetului Naţional al Surorilor din UBCEBM. Colaborând cu ea totdeauna simţeam susţinerea ei în rugăciune şi mereu apreciam sfaturile ei.

Fiind deja într-o stare gravă, ea necontenit se ruga pentru lucrarea lui Dumnezeu şi pentru slujirea surorilor. Casa ei era plină de vizitatori, şi pentru fiecare dintre ei ea găsea un cuvânt de învăţătură, de mângâiere, de încurajare.

O mărturie a vieţii predate pe deplin Domnului a fost serviciul funerar la care au venit în ziua aceea friguroasă mai mult de 200 de oameni de orice vârstă, ca să-şi ia rămas-bun de la cenuşa ei. Mulţi au împărtaşit amintirile lor despre rugăciunile sorei Eudochia cu privire la ei, despre viaţa exemplară a sorei şi despre calea suferinţei trecută de ea fără cârtire.

Vestea despre moartea ei ne-a străpuns inimile, dar în amintirile noastre ea va rămâne o creştină simplă, o soţie şi o bunică exemplară, o sinceră femeie a rugăciunii şi o soră iubitoare. “Pomenirea celui neprihănit ţine în veci” – e scris în psalmul 112.
Să mângâie Dumnezeu inima fratelui Nicolae, a fiicelor, a ginerilor şi a nepoţilor!

Olga Mocan Feodor

Dusia-2

P.S. După ce m-am întors cu o inimă grea de la despărţirea cu sora Dusea, am găsit acasă acest mesaj: Marina Karetnikov Serghei a plecat în veşnicie! Autoarea revistei „Maria”, care a scris multe cărţi şi articole pentru noi toţi – a plecat; moartea a mai luat încă pe cineva scump mie! Pleacă cei pe care îi cunoaştem bine şi îi iubim. Şi aceasta doare. Dar ei au ajuns deja, şi-au sfârşit alergarea şi şi-au păzit credinţa! S-au mutat într-o lume mai bună, unde L-au întâlnit pe Acela în care au crezut, unde nu sunt necazuri, nici boli, dar noi încă trebuie să ajungem… Ajută-ne, Doamne!

You may also like...