“…Cel ce a înviat pe Domnul Isus ne va învia şi pe noi împreună cu Isus…”
2 Corinteni 4:14
Învierea Lui Cristos aduce speranţă. Emil Brunner a spus odată: “Ce este oxigenul pentru plămâni, aşa este speranţa pentru sensul vieţii umane”. La fel cum organismul uman este dependent de alimentarea cu oxigen, la fel şi umanitatea este dependentă de alimentarea cu speranţă. Totuşi astăzi deznădejdea şi disperarea sunt peste tot. Petru, care singur a căzut în disperare în timpul evenimentelor de la Calvar, scrie o notă triumfală: “Binecuvântat să fie Dumnezeu,Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou prin învierea Lui Isus Cristos din morţi, la o nădejde vie”.
Există speranţa că greşelile şi păcatele pot fi iertate. Există speranţa că putem avea bucurie, pace, siguranţă şi încredere în mijlocul disperării timpului acestuia. Există speranţă că Cristos vine degrabă – aceasta este numită în Scriptură “nădejdea binecuvântată”. Există speranţa că va veni odată un cer nou şi un pământ nou, şi că Împărăţia Lui Dumnezeu va domni şi va triumfa. Speranţa noastră nu este în capacităţile noastre, sau în bunătatea noastră, sau în puterea noastră fizică. Speranţa noastră este inspirată în noi de învierea Lui Cristos.
Rugăciunea zilei:
Speranţa mea este în Tine, Domnul şi Salvatorul meu înviat, Isus Cristos! Fie ca niciodată să nu deznădăjduiesc, ci să îmi aduc aminte de dragostea şi triumful Tău.