“Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el.”
1 Ioan 2:15
Există anumite elemente din viaţa de zi cu zi care nu sunt păcătoase, dar care au tendinţa de a duce la păcat dacă se face abuz de ele. A abuza înseamnă “uz extrem”, şi, în multe cazuri, abuzul de lucruri devine păcat. Ambiţia este o parte a caracterului esenţială, dar trebuie centrată pe lucruri legitime şi exersată în condiţii adecvate. A te gândi la necesităţile vieţii şi a a avea grijă de familia ta este absolut esenţial, dar aceasta poate degenera în anxietate, şi apoi, cum ne-a amintit Cristos, grijile pentru viaţa aceasta sufocă sămânţa spirituală din inimă.
Să faci bani este esenţial pentru traiul de zi cu zi; dar a face bani poate să se transforme în iubire de bani, şi atunci înşelăciunea bogăţiilor pătrunde şi ne strică viaţa spirituală. Aşa numitul lumesc din cercurile creştine nu este în totalitate înţeles. Nu îl poţi restrânge la un nivel anume, la un fel anume sau o anumită circumstanţă a vieţii, şi să spui că o persoană este spirituală iar alta este nespirituală. Lumescul este defapt un duh, o atmosferă, o influenţă care pătrunde întregul vieţii şi societăţii umane, şi trebuie de luptat împotriva sa constant şi puternic.
Rugăciunea zilei:
Doamne, fă-mă deschis la Duhul Tău, să nu cad în duhul lumescului şi în poftele lui.