O nouă expoziție de tăblițe antice din lut, descoperite pe teritoriul Iraqului modern, au scos la iveală pentru prima dată viața petrecută de zi cu zi ale evreilor exilați la Babilon 2,500 ani în urmă AC.Baza expoziției sunt tablele cuneiforme mai mult de 100 la număr, care nu depășesc mărimea palmei unui adult, ele demonstrează amănunțit tranzacțiile și înțelegerea dintre Iudeii convinși să fie strămutați din Ierusalim de către regele Nebucadnețar în jurul anilor 600 AC, scrie CharismaNews.com
Arheologii au avut prima ocazie să vadă tăblițeleachiziționate de către un colector înstărit israelian stabilit în Londra, doi ani în urmă. Ei au stat cu sufletul la gură.
“Am fost extrem de norocoși”, a reclamat Filip Vukosavovic, un expert în Babilonul antic, Samaria și Asiria. El a asistat la expoziția din Muzeul Țărilor Biblice al Ierusalimului (Bible Lands Museum Jerusalem).
“Am început a descifra tăblițele și după câteva clipe am rămas profund surprinși. Acestea completează decalajul critic al înțelegerii/perceperii evenimentelor întâmplate din viața Iudeilor pe când erau în Babilon, cu cel puțin 2,500 ani în urmă”, a explicat Filip Vukosavovic.
Nebucadnețar, un conducător influent, renumit pentru Grădinile suspendate din Babilon, venea de câteva ori la Ierusalim cu dorința de a răspândi prestigiul împărăției sale.
De fiecare dată când venea una dintre vizetele sale a coincis cu distrugerea primului templu din Ierusalim în anii 586 AC el fie că forța, fie că încuraja exilul miilor de iudei.
Un exil din 587 AC a identificat în jur de 1,500 de oameni să efectueze o călătorie riscantă prin Libanul de azi și Siria până la Cornul abundenței (denumită și semiluna fertilă) din sudul Irakului, unde Iudeii se ocupau cu tranzacțiile, conducerea afacerilor și ajutau în administrarea regatului.
“Ei au fost liberi să își ducă viața după propriai voie, ei nu fusese sclavi. Nebucadnețar nu a fost un conducător aspru din considerentul dat. El recunoștea că are nevoie de ajutorul din partea Iudeilor pentru a depăși greutățile economice din Babilon”, a afirmat Vukosavovic.
Tăblițele, fiecare înscrise minuscul cu grafie Akkadiană, expun amănunțit detaliile despre: comerțul de fructe și alte mărfuri, plata taxelor, sumele datorate și creditele acumulate.
Această expoziție scoate în evidență o familie de Iudei de peste patru generații, care pornește de la tatăl, Samak-Yama, fiul său, nepotul și cei cinci copii ai nepotului, cu toții au nume Biblice Evreiești, multe dintre acestea se folosesc și astăzi.
“Noi știm până și acele detalii care ne indică moștenirile făcute de cei cinci strănepoți ai familiei. Pe de o parte s-ar părea că sunt niște detalii plictisitoare, dar pe de altă parte din ele putem afla foarte multe despre oamenii exilați și viața pe care o trăiau”, a replicat Vukosavovic.
Vukosavovic descrie tăblițele fiind o completare al unui puzzle de 2,500 ani. Pe când mulți dintre Iudei s-au reîntors la Ierusalim atunci când Babilonienii le-au permis acest lucru după anii 539 AC. Mulți alții au rămas și au construit o comunitate Evreiască dinamică, care a dăinuit 2 milenii.
“Urmașii Iudeilor rămași în Babilon, s-au reîntors în Israel abia în anii 1950”, afirmă el, în acel timp când mulți din diaspore s-au mutat din Irak, Persia, Yemen și Nordul Africii în statul proaspăt înființat.
Tradus de Lilia Halitov