“Ferice de omul căruia nu-i ține Domnul în seamă păcatul.”
Romani 4:8

Cu câțiva ani în urmă am fost oprit pentru condus cu viteză prea mare pentru acea zonă, iar în curtea de judecată am pledat vinovat. Judecătorul nu doar că a fost prietenos, ba chiar jenat că eu eram în tribunalul său. Amenda a fost zece dolari. Dacă m-ar fi lăsat să plec liber, ar fi fost neconsecvent cu justiția. Pedeapsa a trebuit să fie plătită fie de mine fie de altcineva! Judecata este potrivită cu dragostea. Un Dumnezeu al dragostei trebuie să fie un Dumnezeu al dreptății. Fiindcă ne iubește El este drept. Dreptatea Lui echilibrează dragostea Sa și face acțiunile Sale, și cele de dragoste, și cele de justiție, cu scop.

Dumnezeu nu ar putea să iubească oamenii în mod consecvent, dacă nu ar avea grijă de judecata celor care fac răul. Pedeapsa Sa pentru cei care săvârșesc răul și separarea neprihăniților este o manifestare a dragostei Lui Dumnezeu mărețe. Noi trebuie să ne uităm mereu la cruce de pe partea întunecată a judecății. Fiindcă dragostea Lui Dumnezeu pentru om a fost atât de intensă, El și-a dat singurul Fiu, ca omul să nu mai vină la judecată.

Rugăciunea zilei:

Tu ești Judecătorul Suprem, Atotputernicule Dumnezeu, și îți mulțumesc că, chiar dacă eu nu meritam iertarea, pedeapsa mea a fost plătită de Fiul Tău preaiubit, Isus Cristos.