“Domnul este aproape de cei cu inima înfrântă şi mântuieşte pe cei cu duhul zdrobit.”

Psalmul 34:18

Obiceiul multor creştini este să îşi plece capetele în public şi să dea mulţumire pentru mâncarea din faţa lor. Am avut cazuri când chelnerii sau chelneriţele mi-au spus că, când ne aplecam capetele, era pentru prima dată când vedeau în restaurantul lor aşa ceva.

Milioane de oameni niciodată nu se opresc să dea un cuvânt de mulţumire Lui Dumnezeu pentru mâncarea care Le-a dat-o. Puţine case au un moment de mulţumire la începutul fiecărei mese sau în orice alt moment al zilei. Chiar şi la Ziua Recunoştinţei doar puţini se vor opri să aducă mulţumiri Lui Dumnezeu.

Mulţumirea este recunoaşterea unei datorii care nu poate fi plătită. Noi ne exprimăm recunoştinţa, fie că vom putea, fie că nu vom fi capabili să reîntoarcem celui care ne dă. Când mulţumirea este cu adevărat intenţionată şi nu este doar formalitatea unui politicos “mulţumesc”, este recunoaşterea dependenţei.

Rugăciunea zilei:
Doamne Isuse, ştiu că despărţit de Tine nu pot face nimic de valoare de durată. Ajută-mă să termin cu eul meu şi să îţi permit Ţie să controlezi frâiele vieţii mele.

Sursa: Billy Graham.org