Să ne ridicăm şi să zidim
PRINCIPII DE SLUJIRE DIN CARTEA „NEEMIA”
„Zidurile Ierusalimului Sunt dărâmate, şi porţile Sunt arse de foc”- această veste l-a străpuns pe Neemia: „Când am auzit aceste lucruri, am şezut jos, am plâns, şi m-am jelit multe zile. Am postit şi m-am rugat înaintea Dumnezeului cerurilor…”
Cartea „Neemia” ne descrie o strălucită victoria a poporului Israel într-o grea perioadă de restrişte. Zidurile Ierusalimului au fost rezidite în doar 52 de zile, dovedind cu putere ca Dumnezeul lor este pentru ei şi silindu-i pe batjocoritori să tacă.
Cu părere de rău azi în Trupul Domnului Isus sunt atâtea „ziduri dărâmate”: uşi deschise pentru Evanghelie în şcolile publice pe care nu intră nimeni, scoli duminicale fără învăţători, nevoi de rugăciune care nu ajung nici odată pe altarul de tămâie, nevoie de consiliere, biserici întregi de prunci spirituali, stopaţi în creştere, bătrâni lipsiţi de mângâiere, bolnavi nevizitaţi şi singuri în durerea lor, văduve lăsate să se descurce singure în furtuna vieţii, noi convertiţi firavi şi nesiguri sub apăsarea atâtor învăţături, mame cu mulţi copii obosite de probleme de tot felul, …
Priveliştea lor jalnică nu mai atinge aproape pe nimeni, iar cei puţini, căror le mai pasă, îşi simt mâinile slăbite şi genunchii slăbănogiţi…
Istoria rezidirii zidurilor Ierusalimului vine să ne descopere secretele unei slujiri binecuvântate, în care durerea intr-o inimă sensibilă se transformă intr-o viziune, ca mai apoi să se contureze într-un plan şi să se materializeze într-o nevoie împlinită. Istorie, din care putem sa descoperim învăţături adânci şi să conturăm principii de slujire în Biserica Domnului Isus.
Chemarea în slujire începe în inimă.
Dumnezeu caută un om cu o inimă simţitoare, gata să stea în spărtură pentru o nevoie. Istoria acestei slujiri începe în inima lui Neemia. Departe de tara şi poporul său, slujitor la curtea împăratului, lipsit de îngrijorările pământeşti pentru o haină, o bucată de pâine sau un acoperiş, Neemia ar fi putut fi mulţumit de situaţia în care se afla în comparaţie cu confraţii săi, care trăiau înconjuraţi de dărâmăturile Ierusalimului şi batjocora duşmanilor. Neemia, însă, nu s-a cufundat în confortul situaţiei sale, nu s-a mângâiat cu gândul că Dumnezeu l-a ferit de soarta celorlalţi fraţi ai săi. Inima lui simţea cu cei care mai rămăseseră din robie şi gândurile ii erau la Ierusalim.
Slujirea lui pentru popor începe în inima lui, o inima sensibilă la nevoile fraţilor săi şi tara pe care Domnul le-a promis-o în veac. Vestea că fraţii lui sunt în cea mai mare nenorocire şi ocară , iar zidurile Ierusalimului sunt arse şi dărâmate, i-a provocat o mare durere în inimă, durere cu care a venit în faţa lui Dumnezeu.
Postul şi rugăciunea sunt uşa pentru a primi viziune de la Dumnezeu pentru slujire.
Adânc îndurerat de cele auzite, Neemia se identifică cu păcatul si nevoia poporului său. Totodată Neemia cunoaşte pe Dumnezeul poporului Israel , Cel care este drept dar plin de milă şi îndurare, Cel care a dat făgăduinţe poporului Său şi Cel care urmăreşte ca ele să fie împlinite. El înţelege că poporul are nevoie de mâna lui Dumnezeu pentru a fi scos din starea în care era. După patru luni de zile, petrecute în post şi rugăciune, în meditare şi căutare înaintea lui Dumnezeu, Neemia primeşte viziunea pentru rezidirea zidurilor Ierusalimului (cap.1).
O viziune ia contur într-un plan de acţiune.
Deja în capitolul 2 îl vedem pe Neemia sub povara unor lucruri conturate intr-un plan de acţiune. Un plan bine conturat în timp, cu probleme definite, resurse necesare şi soluţii strategice (solicitări şi răspunsuri foarte bine argumentate împăratului). Este foarte important să observăm starea de rugăciune continuă în care se găseşte Neemia. Chiar dacă avea un plan de acţiune bine conturat în mintea lui, înainte de a răspunde împăratului s-a rugat. Un plan îşi are împlinirea doar prin uşi deschise de Dumnezeu. Totodată o uşă deschisă este dovada ca mâna lui Dumnezeu este peste tine şi este voia Lui pentru această slujire. Un principiu important descoperit aici este sa nu neglijăm uşile deschise pentru slujire. Uşi care câte odată ni se par prea mari pentru noi. Neemia n-a ezitat insă să împărtăşească cu împăratul (poate chiar cu riscul vieţii) nevoia, viziunea şi planul de acţiune pe care îl avea conturat în inimă.
Un plan de acţiune poate fi implementat doar lucrând în echipă şi făcând ucenici.
Toate cele descrise anterior stau la baza chemării, primirii viziunii şi dezvoltării unui plan de acţiune. Ai primit autoritate pentru slujire, ai susţinere fizică, morală, spirituală şi chiar poate financiara, dar acum stai în faţa lucrării propriu zise, acum trebuie să-ţi sufleci mânicile. Dar o lucrare nu poate fi făcută de unul singur. Principiul de slujire în echipă este principiul biblic de slujire. Însăşi lucrarea lui Dumnezeu este prezentată ca lucrarea Trinităţii. Moise, care nu mai putea face faţă lucrării vaste pe care avea de împlinit, a fost sfătuit de Ietro sa aleagă din popor oameni temători de Dumnezeu, să pună căpetenii peste o mie, peste o sută, peste cincizeci şi peste zece. Domnul Isus a unit ucenicii într-o echipă, dându-le viziunea de slujire până la marginile pământului. Apostolul Pavel nu uită să treacă în revistă în epistolele sale numele multor persoane, slujitori cu el pentru cauza Evanghelie, etc,.
Va urma…