Pe data de 11 septembrie, în biserica “Vestea bună” din orașul Camenca, a avut loc un serviciu de sărbătoare în cadrul căruia fratele Dumitru Matei a fost ordinat în slujirea ca diacon al bisericii. La eveniment a fost prezent fratele Petru Cuzminschi, responsabil de regiunea Transnistriană, Robert Sheffer, pastor din Germania și episcopul Uniunii Bisericilor Creştine Evanghelice Baptiste, Ion Miron. Mesajul de îndrumare din partea fratelui Ion Miron a avut la bază fragmentul din Faptele Apostolilor, unde este scris care sunt funcțiile de bază a unui diacon, ce a fost ales de biserică și binecuvântat pentru a sluji. În primul rând, un diacon trebuie să-l ajute pe pastor în orice lucrare care i-a fost încredințată. De asemenea, fratele Miron a menționat că un diacon nu este slujitorul pastorului, ci primul lui ajutor în orice lucrare. La rugăciunea de binecuvântare a fratelui Dumitru Matei a luat parte fratele Petru Cuzminschi, Robert Sheffer, Ion Miron și Nicolai Tcaci, pastorul bisericii locale.
Dumitru Matei a crescut într-o familie necreștină, însă s-a întors la Domnul când era tânăr, grație faptului că a început să frecventeze întâlnirile de tineret ce se organizau la biserica “Vestea bună”. Anume aceasta l-a motivat să se implice în lucrarea cu adolescenții și tinerii. “În biserica noastră se pune un accent deosebit pe lucrarea cu tinerii. Avem și un club cu numele de «Sunny club», ce presupune organizarea unor întâlniri speciale la care vin tineri, în mare parte din familii necreștine. Trei membri ai clubului se pregătesc să primească botezul anul viitor. De asemenea, noi planificăm să organizăm în biserică, o dată pe lună, câte o slujire mai specială pentru tineri. Dar visul meu cel mai mare este de a organiza și realiza cât mai multe activități pentru adolescenții și tinerii din toată regiunea Transnistriană” , a mărturisit fratele Dumitru.
În Camenca, lucrarea de slujire a fost începută în anul 1993, atunci când în această regiune a venit ca misionar fratele Nicolai Tcaci, pe atunci un tânăr predicator din satul Mihailovca, raionul Sîngerei. La acel moment, fratele Nicolai era proaspăt absolvent al primei promoții din cadrul Institutului Biblic, apoi s-a căsătorit cu sora Svetlana, din orașul Chișinău. Greuțățile și incertitudinile nu i-au speriat pe această tânără familie ce a primit de la Domnul încredințarea de a sluji în acel “deșert spiritual”. Chiar din primele zile în care s-au aflat în Transnistria ei s-au confruntat cu greutăți destul de mari. Urmărirea constantă din partea autorităților, chemările repetate la KGB, deportările, amenințările- toate acestea însă nu au putut să stingă credința arzătoare a celor doi ce au continuat să-L slujească cu credincioșie pe Domnul.
Cu o deosebită bucurie, fratele Nicolai Tcaci a ținut să spună următoarele lucruri despre fratele Dumitru: “Aș vrea să menționez că, în primul rând, am observat la fratele nostru următoarea calitate: jertfirea. El și-a jertfit timpul, resursele; a adunat tinerii, s-a rugat împreună cu ei și au studiat Sfânta Scriptură împreună. A doua calitate este frica lui de Dumnezeu. A treia- ascultarea și sârguița de a îndeplini orice lucrare care i-a fost încredințată. Acum, fiind binecuvântat de Dumnezeu și de pastori, el va continua să slujească în lucrarea cu tinerii și, după necesitate, în consilierea membrilor bisericii.
La serviciul divin de dimineață, din biserica “Vestea bună”, au fost prezenți aproximativ 50 de persoane. În această comunitate se pune un accent deosebit atât pe lucrarea cu tinerii și adolescenții, cât și pe asistența socială. Membrii bisericii vizitează satele din împrejurime, unde vestesc Cuvântul lui Dumnezeu prin distribuirea literaturii creștine și vorbind despre Domnul cu localnicii. Împreună cu pastorul Nicolai Tcaci și fratele Dumitru Matei, deja diacon al bisericii, lucreză pe ogorul Evangheliei și fratele misionar, Victor Ianac. În prezent, membrii bisericii se adună într-o încăpere din casa pastorului Nicolai, dar au început lucările pentru construcția unei Case de Rugăciune pe un teren aparte.
În acest an se planifică de a pune acoperișul pe clădirea deja ridicată. Acest lucru reprezintă și un motiv de rugăciune a bisericii locale, pe care noi trebuie să o susținem în rugăciune. De asemenea, să ne rugăm și pentru zidirea spirituală a bisericii, pentru că având un fundament solid, care este Isus Cristos, biserica “Viața nouă” să devină un templu sfânt al lui Dumnezeu (Efeseni 2:12) .