“Cerurile spun slava Lui Dumnezeu şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui. O zi istoriseşte alteia acest lucru, o noapte dă de ştire alteia despre el. Şi aceasta fără vorbe, fără cuvinte, al căror sunet să fie auzit.”
Psalm 19:1-3
Există un limbaj al naturii care vorbeşte despre existenţa Lui Dumnezeu. Este limbajul ordinii, frumuseţii, perfecţiunii şi inteligenţei. Cu ceva timp în urmă un om de ştiinţă mi-a spus că atunci când s-a gândit serios la ordinea universului şi la ascultarea lui de legile constante, nu a putut decât să creadă în Dumnezeu. El a înţeles că Dumnezeu vorbeşte prin natură.
Dumnezeu vorbeşte în ordinea şi certitudinea anotimpurilor; în precizia mişcărilor soarelui, ale lunii şi stelelor; în venirea regulată a nopţii şi a zilei; în echilibrul dintre consumarea oxigenului dătător de viaţă de către om şi producerea acestuia de plantele de pe pământ; ba chiar şi prin ţipătului unui copil nou născut, cu noua sa dimensiune a miracolului vieţii.
Rugăciunea zilei:
Frumuseţea acestei zile va fi o amintire constantă a măreţiei Tale, Dumnezeule.