Când teroriştii au omorât 17 oameni în Paris la începutul lunii, atentantul a atras atenţia lumii. Când militanţii Boko Haram au ucis sute de oameni în oraşul Nigerian Baga şi în jurul acestuia în aceeaşi săptămână, omuciderea în masă abia a obţinut o menţiune în media din vest. Contrastul dintre centrul atenţiei în Paris şi suprimarea informaţiei din Nigeria a rezultat într-un baraj de critici care acuză presa internaţională de o focalizare dezechilibrată, scrie Canan USA.org

Acei omorâţi în Nigeria, la fel ca cei ucişi în Paris, au fost victime ale unor terorişti care au adoptat o versiune extremistă a islamului. Acele morţi, argumentează criticii, de asemenea merită atenţie. Discuţia despre motivele pentru care uciderile din Nigeria au fost ignorate au subliniat o problemă veche: Ştirile din Africa sub-Sahariană sunt slab acoperite. Oricare ar fi explicaţia finală pentru lipsa acoperirii, discuţia despre lipsa raporturilor despre omorurile din Baga oferă o oportunitate de a pivota resursele spre Africa, începând cu Nigeria. Este ţara cea mai populată a continentului, cu 173 milioane oameni, cea mai mare economie, şi, ca rezultat Boko Haram – arena uneia dintre cele mai mortale insurgenţe. Nigeria de asemenea are o potenţială electorală prezidenţială explozivă luna viitoare, o primă oportunitate pentru organizaţiile de ştiri să ofere acoperire viguroasă a unui eveniment important.

Adiţional corectării disproporţiei din acoperire, analiştii şi jurnaliştii nigerieni pledează pentru o transformare în conţinutul rapoartelor internaţionale, mergând dincolo de informaţiile zilnice despre ucideri. “Presa internaţională a eşuat în a aduce în faţă problemele importante ale ţării, dincolo de atacurile zilnice”, declară Fidelis Mbah, un producător de televiziune acum localizat în Abuja. “Nigeria este cea mai mare economie din Africa. Dacă ceva se întâmplă în Nigeria, afectează întreg continentul”.

Cu alte cuvinte, acoperind criza din nordul Nigeriei este crucial, dar trebuie să fie parte dintr-o abordare mai completă. “În absenţa acoperirii normalului din Nigeria, avem acoperirea crizei din Africa”, spune Ethan Zuckerman, director la Centrul MIT pentru Media Civică şi autorul unui eseu citat pe scară largă despre acoperirea uciderilor din Baga. “În 2014, tot ce ştiam despre Africa era Ebola. Acum, tot ce putem şti este Boko Haram. Dacă am avea istorii obişnuite pentru a contrabalansa extraordinarul, am putea vedea atacurile din Baga şocante, în loc de nesurprinzătoare”.

Alegerile prezidenţiale care vin pot fi un bun început. Este cursa cea mai aprig contestată a ţării de la sfârşitul cunducerii militare din 1999, unde concurează actualul Goodluck Jonathan, un sudist, împotriva lui Muhammadu Buhari, un nordic şi un fost comandant militar. În contextul insurgenţelor actuale Boko Haram, împreună cu un set complex de tensiuni pe liniile politice, regionale, religioase şi etnice, alegerile pot fi deasemenea un factor declanşator pentru violenţe.

Conform unui raport recent de la International Crisis Group, această combinaţie de factori sugerează că “’ţara se îndreaptă spre o întrecere electorală foarte instabilă şi vicioasă”. Având în vedere riscul de conflict, acum ar fi timpul greşit pentru presă să nu acorde atenţie. Comparaţia Paris – Baga a subliniat această nevoie de raportare continuă. Editorul public al New York Times Margaret Sullivan a remarcat weekendul trecut că ziarul a avut doar un rezumat de patru propoziţii despre masacrul din Baga, în contrast cu acoperire “din margine în margine” dedicată atacurilor din Paris.

Editorii Times i-au explicat lui Sullivan că au fost motive întemeiate pentru lipsa acoperirii evenimentelor din Baga. Ei i-au spus că jurnaliştii au puţin acces în zona unde au avut loc omorurile. Mai mult, surse sigure pun la îndoială rapoartele iniţiale care spun că numărul morţilor ar fi de 2000. Indiferent de aceste probleme, editorul internaţional al ziarului, Joseph Kahn a declarat: “Ar fi putut avea mai multă atenţie şi accentuare”.

Dezechilibrul în acoperire a fost dramatic, şi nu a fost doar la Times. Conform datelor adunate de Zuckerman, pe 4 ianuarie, ziua după atacurile din Baga, 25 organizaţii de top de ştiri americane au scris 1100 fraze, care menţionau Charlie Hebdo, ziarul satiric francez ţintit de teroriştii afiliaţi Al Qaeda. În aceeaşi zi, aceleaşi 25 organizaţii au publicat abia 20 fraze menţionând Baga. Explicaţiile pentru lipsa acoperirii implică o gamă de factori. Raportarea din zone îndepărtate cu infrastructură slabă este dificilă. Mulţi susţin că rasa joacă un rol. Ştirile legate de implicarea guvernului SUA, sau cu personaje americane sau vestice primesc mai multă atenţie decât cele fără. Capacitatea de asociere este deasemena un factor.

Zuckerman sugerează că explicaţia are legătură cu “distanţa culturală”. El spune: “E de înţeles că pentru cititori este greu să se regăsească în ştirile din Africa, fiindcă majoritatea cititorilor au puţină experienţă despre cum este viaţa într-un oraş vest african”.

Pentru unii nigerieni, aceste bariere sunt doar nişte scuze. “Presa internaţională dă mai multă atenţie unor anumite ţări care contează, ca de exemplu puterile lumii”, a spus Mbah. În lucrul lui anterior cu BBC, a spus că a simţit discriminare în cum erau selectate istoriile pentru difuzarea ştirilor. “În Marea Britanie, dacă produci un buletin şi auzi că 20 oameni au murit în Nigeria, nici măcar nu va atrage o menţiune în ştiri. Dacă cineva este bătut în Marea Britanie, devine ştire de prima pagină”. Anul trecut a fost o excepţie la dezechilibrul acoperirii crizei din Nigeria. Răpirea în masă de Boko Haram a 276 fete dintr-o şcoală din oraşul Chibok, în statul Borno, a declanşat o campanie de activişti centrată pe hash-tagul din reţelele de socializare #BringBackOurGirls (Aduceţi Înapoi Fetele Noastre). Prin mesaje tweeter perseverente şi mânuirea pricepută a presei de ştiri, activiştii din spatele campaniei au reuşit să aducă atenţia mass-media asupra problemei. Dar majoritatea presei repede a trecut la alte probleme, iar fetele rămân dispărute.

“Nu există continuare. Dacă aceste fete erau din Europa, daca aceste fete erau americane, nu cred că reflectorul, atenţia globală a presei ar fi murit aşa”, mai spune Mbah.