La începutul acestei perioade a Nașterii Domnului, am avut privelegiul de al auzi pe Jürgen Moltmann- marele teolog german, acum la vârsta de 87 ani, vorbind în cadrul „Catalyst Live” – zi  organizată de BMS World Mission în Regatul Unit.

Moltmann este cu siguranță renumit prin teoria sa „Teologia Speranței” și modul în care nădejdea pe care am pus-o în revenirea Împărăției Domnului ne inspiră și ne permite să vedem că zidirea Împărăției începe de pe acum, din ziua de azi. Moltmann dezvoltă gândul care pentru mine constituie accentul primordial al Bibliei, precum că viziunea noastră cu privire la veșnicia promisă de Dumnezeu ne ajută să înaintăm în călătoria noastră de credință și ucenicie, chiar și în cele mai dificile circumstațe.

Jürgen Moltmann ne-a povestit câte ceva din propria sa experiență în acest context. Luat ca prizonier de război de către Britanici la sfârșitul celui de-al doilea Război Mondial și trimis în diferite lagăre în Regatul Unit, el trăiește momente de disperare și de pierdere a speranței cu privire la situația sa și a țării sale. În lagărul POW din Scoția un Capelan a Armatei îi înmânează o Biblie și el începe să citească Psalmii și regăsește în ei ecoul propriei disperări, dar și speranța în Dumnezeul care intervine în starea celor disperați și promite astfel schimbare și transformare. Această mărturie personală stă la rădăcinile acestei teme despre speranță, consituind firul ce domină întreaga teologie a lui Moltmann.

Recent, când l-am auzit povestind, mi-a fost dificil să scriu repede astfel încât să pot culege tot ce a spus despre speranță, dar mai jos este compendiu scris și plasat pe adresa BMS:

„Speranța reprezintă bucuria anticipată în Dumnezeu, în viață, în iubire,” a spus legendarul Profesor teolog Jürgen Moltmann mulțimii aflate la evenimentele din Catalyst Live din această săptămână. Desfășurând tema de bază a carierei sale, Profesorul Jürgen Moltmann a spus că speranța sigură înseamnă „înaintarea spre ceea ce are să vină, prin disponibilitatea spre un nou început.”

Într-un mod profund, poetic, adesea schimbând adresarea, Profesorul Jürgen Moltmann a mărturisit că speranța Creștinilor în veșnicie nu este asemeni unor ideologii politice utopice sau asemeni viziunilor apocaliptice a unor forme de religie, deorece noi nu așteptăm un sfârșit al celor existente, ci un început.  „Noi putem spune „da” viitorului indiferent de ce se poate întâmpla, prin lumina Învierii lui Hristos,” a afirmat Jürgen Moltmann.

În acest anotimp al speranței, care ne introduce în atmosfera Nașterii Domnului, aceste cuvinte despre spreranță sunt de o majoră importanță. Mă gândesc la situația în care se află cei de la EBF, lor le este dificil să țină în viață o astfel de speranță. Scrisorile electronice regulate de la Mouner Ajji, pastorul bisericii baptiste din Aleppo, sosesc continuu ca să descrie tragedia și suferințele intense ale oamenilor din Siria, precizând că e al doilea an în care ei sărbătoresc „Un Crăciun foarte straniu”. Dar acea biserică există ca să mărturisească pe Hristos – Lumina lumii, care s-a născut și pe străzile distruse din Aleppo. Baptiștii din Liban și Iordania de asemenea păstrează speranța, contribuind la confortul și vindecarea milioanelor de refugiați a Siriei. Rugați-vă pentru ei, pentru Pastorul Mouner și pentru oamenii săi. Oportunitatea de a trimite un cadou pentru Siria cu ajutorul EBF rămâne valabilă, acesta fiind apoi direcționat unuia dintre partenerii de lucru ce se ocupă de refugiații din Siria.

Existența celui mai mic fior de speranță în astfel de situații ne face să credem că mesajul Creștinismului este unul real; că Isus este cu adevărat „Emanuel – Dumnezeu este cu noi”- chiar și în cele mai dificile situații când s-ar părea că răul și suferința predomină împrejurările.

Cu alte cuvinte, noi vedem speranță în EBF, folosind expresia lui Moltmann „înaintarea spre ceea ce are să vină, prin disponibilitatea spre un nou început.” Aceasta este mai cu seamă caracteristica adevărată a mișcării seminarului nostru IBTS din Praga până în Amserdam. În pofida multor probleme practice nerezolvate încă, persistă o dispoziție reală de  nădejde și încredere că în 2014 noi vom avea parte de un nou început al IBTS în Amsterdam,  de asemenea și existența unei baze de birou pentru EBF. Rugați-vă pentru directorul nou numit al IBTS, Stuart Blythe, de asemenea și pentru echipa curentă care trebuie să dirijeze schimbările; în pofida provocărilor immediate IBTS să-și continue activitatea sa de loc central al învățării și al situațiilor neprevăzute din viața EBF.

Împreună cu Echipa și Funcționariii EBF, mă rog ca voi să fiți „binecuvântați cu speranță” în această perioadă a Crăciunului și de asemenea, deasupra și gata pentru tot ce Dumnezeu ne pregătește în 2014.

Vă doresc un Crăciun foarte fericit și binecuvântat.

Tony Peck

Secretarul General EBF

Poza: Scena Nașterii, Castelul Praga. Jiri Jedlick

Traducere de Tatiana Bîrsa