Sudanul de Sud este o țară relativ nouă pe harta lumii. După un război de 21 de ani cu nordul musulman, Sudanul de Sud a obținut independența și pacea pentru care au murit 3 milioane de oameni. Fiind în această țară, am observat că fiecare om Îi mulțumește lui Dumnezeu pentru un singur lucru – pace. Acum stau și mă gândesc cât de mult I-am mulțumit noi lui Dumnezeu, pentru că trăim în Moldova, având pace și toate celelalte lucruri din plin? Am venit în această țară împreună cu o echipă din țara noastră pentru a organiza un seminar de studiu biblic inductiv și pentru a vedea ce posibilități sunt de a ne implica mai mult în viața acestui popor.

Pentru a intra în această țară trebuie să zbori în țara vecină, Uganda. Singurul aeroport din Sudanul de Sud este în capitala Juba, doar că el este mai mult nefuncțional și pentru a ajunge din capitală în orașul unde-și află sediul Uniunea Bisericilor Baptiste până în orașul Kajokeji drumul este foarte anevoios, 24 de ore de mers cu microbusul și 30 de minute cu barca pe Nil.

Aici am fost întâlniți de episcopul Bisericilor Evanghelice Baptiste Edward Dima, un om cu un nume foarte bun în întreaga țară.

Anume creștinii baptiști au fost cei care au chemat poporul sudanez să le ierte fărădelegile musulmanilor de-a lungul anilor în care au fost subjugați și alungați din casele lor.

În această țară nu vei vedea niciun centimetru de asfalt, cu excepția capitalei, orașul Juba. Nu mai vorbesc de electricitate sau alte facilități, cum ar fi internetul sau spitale dotate elementar pentru a acorda primul ajutor, însă oamenii nu prea se deranjează de lipsa acestor facilități, pentru că au găsit plăcerea în pacea pe care o privesc ca pe un har divin.

La vama sudaneză am fost întâlniți de un singur vameș și foarte mulți militari înarmați. L-am întâlnit la punctul vamal și pe ambasadorul Sudanului de Sud în Uganda care ne-a mulțumit foarte frumos că am ales să venim în țara lui.

Pe rarele mașini întâlnite în aceste zone sudaneze vei citi mesaje de mulțumire la adresa lui Dumnezeu, pentru că după două decenii pot liber să creadă în Dumnezeu și că au scăpat de islamizarea forțată.

În timpul războiului mulți sud-sudanezi creștini au plecat în tabere de refugiați în țările vecine, Kenya și Uganda. Am mai aflat că Sudanul de Sud, după numărul de oameni, are cea mai mare armată de pe întregul continent african.

Am rămăs uimit să văd cât de puternice sunt femeile din Sudanul de Sud. Ele pot duce pe cap vase a câte 20 de litri de apă fără nicio problemă.

O țară frumoasă, dar măcinată total de războiul cu nordul musulman. Munți minunați, râul Nil, câmpiile petroliere ar fi putut face din Sudanul de Sud o țară prosperă și, posibil, în viitor așa și va fi, cel puțin aceasta este dorința creștinilor pe care i-am întâlnit aici.

În așa fel arată casele în satele din Sudanul de Sud.

Creștinii pe care i-am cunoscut au spus că dacă au luptat 21 de ani și au plătit prețul milioanelor de oameni morți ca astăzi să nu mai fie persecutați pentru credința în Domnul Isus, vor mai răbda ca rănile războiului și ale sărăciei lucii în care se află să fie tămăduite. Din prima zi când am ajuns, am început a preda un seminar de studiu biblic inductiv în baza cursului “Cum să ai o relaţie reală cu Dumnezeu”.

În următorul articol vă voi povesti cum Uniunea Bisericilor Baptiste din această țară a deschis 20 de școli în întreaga țară, în care peste 2000 de copii învăță a citi și a scrie.

Autor: Radu Blendarenco