RO / RU

Istoria

O scurtă istorie a Uniunii Bisericilor CEB

Începutul mișcării evanghelice în Basarabia

сеятелиPrincipalul izvor al trezirii evanghelice în Basarabia au fost comunitățile de molocani. Apăruți în Rusia încă în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, molocanii au renunțat la obiceiurile exterioare ale Bisericii, la călugărie, la icoane, la osemintele sfinte. Nu recunoșteau „fața sfinților” sau rugăciunile pentru cei morți. Atât în viață cotidiană, cât și în închinare se conduceau după principiile credinței evanghelice. În anul 1806 în Chișinău a apărut prima comunitate a molocanilor. La începutul secolului al XX-lea ea deja număra în jur de 200 de membri. Unul dintre primii predicatori printre molocani a fost Andrei Ivanov. Studiind sârguincios Sfânta Scriptură, a conchis că omul trebuie să accepte botezul pe baza credinței, voluntar și conștient, adică la o vârstă adultă. Peste un timp, Ivanov împreună cu un grup cam de 10 persoane, s-a separat de molocani și a început serviciile divine adunându-se mai întâi în pădure, apoi prin case particulare. În 1906 la Chișinău a sosit un activist al mișcării evanghelice V. Pavlov. El a susținut aceasta comunitate mică condusă de Ivanov și i-a încurajat să se țină tari de Cuvântul lui Dumnezeu.

O altă sursă a trezirii evanghelice a fost setea printre ortodocșii în căutarea adevărului. În 1902 din Voronej a sosit la Chișinău Tihon Hijneacov pentru executarea slujbei militare. După sfârșirea slujbei a rămas în Basarabia în calitate de felcer. Hijneacov era o ființa profund religioasă. Așa că a cerut o Biblie de la un preot cunoscut și a început s-o studieze. După o vreme, a înțeles că Dumnezeu este Duh, și că închinarea are loc doar în duh, fără a recurge la diferite obiecte sau rituri. Concluziile sale, Tihon le-a împărtășit cu unul din vecinii săi Iosif Zabloțchii, originar din Ucraina. Acesta, la rândul său, a povestit cele descoperite prietenului său – A. Groșevic. În trei, apoi împreună cu familiile lor au început să studieze Cuvântul lui Dumnezeu. În acest fel s-a format încă o grupare de credincioși evangheliști, condusă de Tihon Hijneacov.

Pe parcurs, Andrei Ivanov, auzind despre grupul lui Hijneacov, i-a vizitat și le-a propus să se adune împreună pentru închinare și studierea Scripturii. Până la acest moment, fratele Andrei fusese în Sankt-Petersburg unde a făcut cunoștință cu Ivan Prohorov și cu alți slujitori. Datorită lor, în Basarabia, a început să fie adusă literatura duhovnicească.

Un rol nu mai puțin important în predicarea Evangheliei și ajutorul spiritual convertiților din Moldova l-au avut credincioșii bisericii baptiste din Odessa, Ucraina. În anul 1905 unul din membrii bisericii din Odessa a fost trimis în Tiraspol. Acolo a început să predice Cuvântul Domnului. Așa s-a pocăit Iulia Fedcenco, care, cu o inimă arzătoare, a început să mărturisească vestea bună vecinilor și apropiaților săi. Mulți orășeni s-au întors la Domnul. În 1911 credincioșii au închiriat o casă pe strada Naberejnaia, unde se desfășura adunarea primei biserici.

церковьÎn martie 1908 Andrei Ivanov, A. Lebedenco, iar mai târziu și Tihon Hijneacov împreună cu soția sa au primit botezul în or. Odessa. Conform petiției fraților din Odessa, autoritățile or. Chișinău au permis în mod legal deschiderea unei Case de Rugăciune. A fost închiriată o sală mare pe strada Bender, în care au început să se desfășoare adunările. Peste un an, în acord cu comunitatea religioasă, Ivanov a fost invitat la Odessa, unde a fost ordinat la slujirea de prezbiter. Deja în 1910 a avut loc deschiderea oficială a primei biserici evanghelice din Basarabia.

Până în 1918 credincioșii evangheliști erau concentrați asupra regiunilor de Chișinău și Tiraspol. Dar Cel Preaînalt deschidea terenuri noi în câmpul Evangheliei. La nordul Basarabiei, în orașul Bălți, au sosit predicatorii Feodor Garconița și frații Ivan și Vasilii Rott, convertiți la Dumnezeu pe front. Au fost botezați în Kiev. Acolo au și fost bine instruiți ca predicatori. După sosirea la Bălți, au început să predice Evanghelia populației locale, și apoi să petreacă și adunări cu credincioșii. În octombrie 1919 prezbiterul Andrei Ivanov a petrecut la râul Prut primul botez cu 8 persoane întoarse la Domnul. Peste un an fratele Tihon Hijneacov a botezat încă 18 persoane. La finele anului 1920 biserica din Bălți număra în jur de 100 de membri. În această perioadă comunitățile evanghelice au apărut la sud: în raioanele Cahul, Ceadâr-Lunga și Cantemir.

Formarea Uniunii basarabene a creștinilor evangheliști

молитвенный-домÎn anul 1920 bisericile locale și grupurile de credincioși s-au unit în Uniunea creștinilor evangheliști din Basarabia. Președinte a fost ales Vasile V. Asiev, iar adjunctul lui – Boris P. Bușilo. Consiliul Uniunii era format din frați cunoscuți ai frățietății cum ar fi: A. F. Ivanov, A. A. Lebedev, L. I. Averbuh, T. P. Hijneacov, C. Tafratov. Obiectivele Uniunii au fost unitatea credincioșilor, colaborarea între bisericile locale, și de asemenea ajutorul spiritual și practic oferit bisericilor.

Pentru edificarea bisericilor Uniunea a început publicarea revistei ”Prietenul” în limbile rusă și română. Uneori era editată și anexa revistei. Redactorul a fost numit Boris Bușilo. Mai târziu au ieșit în ediție și cântărețe.

În această perioadă, o binecuvântare mare pentru frățietatea moldavă a fost slujirea misionarului american Valter Kreighed. Sosind în Basarabia în anul 1922 împreună cu soția sa Hazel, fratele Valter a adus o contribuție enormă predicării Evangheliei și plantării bisericilor din Chișinău, Bălți și Accreman (Belgorod-Dnestrovsc). De asemenea, el a devenit unul dintre primii predicatori ai Cuvântului lui Dumnezeu în raioanele de sud ale tării.

În timpul guvernării române bisericile au avut parte de înregistrare, și aceasta le dădea dreptul la o activitate legală. Este demn de remarcat că biserica locală putea elibera adeverințe de naștere și înregistrarea căsătoriilor.

Primul congres al reprezentanților bisericilor Uniunii basarabene a avut loc în 1927. Frații au decis să fondeze departamentul de evanghelism. De asemenea, la acest forum a avut loc un eveniment istoric foarte important: creștinii după evanghelie și baptiștii s-au unit într-o singură frățietate. Prin urmare, congresul a decis redenumirea Uniunii în Uniunea creștinilor evangheliști-baptiști din Basarabia (CEB).

Съезд-1927După un an, la al II-lea congres al Uniunii CEB, a fost luată hotărârea de a împărți tot teritoriul Basarabiei în 6 regiuni, iar în fiecare dintre ele să fie fondat câte un centru duhovnicesc (ca urmare aceste centre au fost conduse de evangheliști, care s-au ostenit împreună cu secretarii, casierii și cu alți slujitori). La un alt congres, cu obiectivul de a organiza slujirea tinerilor, a fost formată Uniunea tinerilor creștini. Responsabilul acestei slujiri a fost ales A. G. Jivov.

În perioada de până la război un rol important în vestirea Evangheliei l-au jucat purtătorii ambulanți de cărți. Ei împărțeau pe la case Cuvântul lui Dumnezeu și altă literatură. În așa mod, tot mai mulți oameni puteau cunoaște Adevărul. O binecuvântare deosebită pentru această perioadă a devenit osteneala surorilor Lidia Căldăraru și Evanghelina Goroholinschii în vestirea Evangheliei. Sora Lidia a fost aleasă ca vestitoare printre copii și tineri. Călătorind prin tară, ea ducea vestea bună oamenilor și ajuta la organizarea slujirii tinerilor și a copiilor pentru biserică. Sora Evanghelina, avânt talant muzical, nu doar a predat în școala pentru dirijori, ci de asemenea a călătorit prin toată Basarabia contribuind la dezvoltarea slujirii muzicale și a cântului. Ambele surori au fost prigonite și în nenumărate rânduri arestate, atât de autoritățile române, cât și de cele sovietice. Sora Lidia Căldăraru a petrecut 10 ani în lagărele Siberiei din pricina Cuvântului lui Dumnezeu.

În Chișinău și Bălți au fost organizate cursuri pentru predicatori, dirijori de cor și învățători pentru școlile duminicale. Activ s-a dezvoltat și slujirea pentru misiune. Frățietatea moldovenească susținea misionari din Basarabia și de după hotarele ei. Fratele Madan ducea vestea bună printre cei leproși din Basarabia. Fratele Osterinde a plecat să slujească în Africa, iar fratele Dimitrov se ostenea în vestirea Cuvântului în Bulgaria.

Uniunea crește spiritual și numeric. Prin anul 1939 în componența Uniunii erau cam 200 de biserici locale, care numărau peste 10 mii de membri.

Viața Uniunii în anii ateismului

Al II-lea război mondial a adus pierderi uriașe. Casele de rugăciuni au fost distruse, mulți frați așa șu nu s-au reîntors acasă – care de pe front, care dintre zidurile închisori.

Odată cu terminarea războiului, în 1946, cu ajutorul Consiliului Uniunii creștinilor evangheliști-baptiști a fost convocată o ședință la Chișinău, care a devenit al XIII-lea congres al Uniunii creștinilor evangheliști-baptiști. La lucrările congresului au participat I. T. Slobodcicov, I. V. Sorocean, T. P. Hijneacov, G. A. Rudenco și alți frați. În felul acesta, în anii de după război a început renașterea Uniunii CEB. La acea vreme au supraviețuit 88 de biserici și câteva grupe locale în număr de 3085 de credincioși. Din Moscova a fost trimis fratele I. G. Ivanov în calitate de persoană autorizată pentru problemele bisericilor din Moldova, care avea de făcut o muncă enormă în privința înregistrării bisericilor și reînnoirea activității Uniunii.

În același an, fratele Ivan T. Slobodcicov a devenit prezbiterul responsabil al Uniunii. Ca și în celelalte republici ale USSR credincioșii din Moldova erau asupriți. Totuși, în ciuda tuturor greutăților, bisericile de după război nu doar au rezistat, ci au și crescut numeric.

În perioada sovietică slujirea de prezbiter responsabil pe Moldova au îndeplinit-o următorii frați: F. R. Astahov (1950-1957), D. I. Ponomarciuc (1957-1965), S. C. Malanciuc (1965-1973).

În 25 august 1973, la congresul al XVIII-lea al reprezentanților bisericilor, a fost ales cu o unanimitate de voturi K. S. Sedlețchii în calitate de prezbiter responsabil al Uniunii CEB din Moldova. Până la acesta fratele Sedlețchii trăia în or. Cernăuți, unde era păstor, și în același timp – adjunct al prezbiterului responsabil pe întreaga regiune.

În ciuda hărțuielii continue din partea autorităților, în această perioadă au fost construite nu puține case de rugăciune, s-au format alte comunități, au fost ordinați noi slujitori. Fiind un organizator și un prezbiter înțelept, fratele Carl Sedlețchii s-a implicat în rezolvarea multor probleme grele, a contribuit la permisiunea înregistrării și construcției bisericilor, ceea ce în anii respectivi nu era un lucru deloc simplu.

Această perioadă nu a fost ușoară în viața frățietății. Sistemul ateist se străduia cu orice putere să oprească propovăduire Evangheliei și creșterea bisericilor. Pentru ași atinge scopul autoritățile foloseau propaganda, lectori-ateiști bine instruiți și prigonirile deschise împotriva credincioșilor. Nu puțini frați și surori de-ai noștri s-au pomenit în închisori și exilați în acești ani. Creștinii erau asupriți la muncă și în instituțiile de învățământ. Cu toate acestea, cei mai mulți din ei și-au păstrat credincioșia în Dumnezeu. Uniunea bisericilor CEB nu doar a rezistat, ci a și crescut numeric. La sfârșitul anilor 80 în Moldova se înregistrau deja 112 biserici locale și cam 30 de grupe.

În 1986 au fost traduse, cu participarea Academiei de Știința a RSS Moldovenească, Biblia și carnetul de cântări duhovnicești în chirilică. Primul tiraj a ieșit în anul 1989.

Uniunea bisericilor în perioada independenței Moldovei

După prăbușirea USSR și declararea independenței Moldovei (din 27 august 1991) autoritățile au îndepărtat practic toate restricțiile. Aceasta a permis creștinilor evangheliști să predice deschis, să organizeze lucrări cu copiii și tinerii, să aducă din străinătate și să editeze literatură duhovnicească. Descurajați de valorile sistemului vechi și aflându-se într-un vacuum spiritual, oamenii au început să vină la biserică căutând Adevărul. La Chișinău, dar și în alte orașe, pe stadioane și în casele de cultură, au fost desfășurate evanghelizări cu implicarea predicatorilor vestiți din străinătate.

Anii 90 ai sec. XX pot fi cu siguranță considerați perioada unei mari treziri spirituale în Moldova. Apariția bisericilor noi a adus brusc la un deficit de slujitori. În special aceștia erau misionari, prezbiteri, învățători de școală duminicală și conducătorii de muzică. Aceasta a condus spre apariția unei noi lature în slujire – educația creștină. Astfel, în 1994, în biserica „Betania” din Bălți a fost inaugurată prima școală pentru misionari. Instituția a fost fondată prin eforturile comune ale Misiunii Evanghelice Slovene (Marea Britanie) și Uniunii Bisericilor CEB din Moldova. Peste un an a apărut o filială a cursurilor biblice fără frecvență, iar mai târziu – reprezentanța Institutului biblic BEE.

Un progres real în domeniul educației l-a avut fondarea Colegiului Teologic-Pedagogic (CTP), instituit prin fuziunea colegiului orășenesc „Harul” și institutul teologic ”Sfânta Treime”. Pentru noua instituție a fost procurată clădirea pe strada A. Hâjdeu 94. Acolo erau situate și colegiul și oficiile conducerii Uniunii bisericilor. În cadrul CTP au fost deschise câteva facultăți: teologie, asistență socială, pedagogie, consiliere și misiologie. Ultima a fost o binecuvântare specială pentru țările din Asia Centrală și Caucaz. Aici puteau studia studenți din țările fostei USSR, în care din cauza prigonirilor era imposibil să primească o educație creștină.

În legătură cu creșterea rapidă a bisericilor au avut lor unele schimbări în structura și conducerea Uniunii. Prezbiterul responsabil pe Moldova a devenit episcopul Uniunii bisericilor CEB. De asemenea s-a hotărât formarea unor comunități regionale.

După o slujire binecuvântată a lui Carl Sedlețchii și pensionarea sa, slujirea de episcop a fost încredințată următorilor frați: Victor Loginov (1992-1994), Victor Popovici (1994-2001), Valeriu Ghilețchi (2001-2009) și fratelui Ion Miron (2009 – până azi).

La începutul anului 2000 în cadrul Uniunii a început lucrarea de educare a credincioșilor, a creșterii lor spirituale. Pentru aceasta slujitorii au desfășurat seminare, conferențe, congrese spiritual-edificatoare. O atenție specială a fost acordată tineretului: s-au organizat tabere de vară, adunări de tineret și congrese în cadrul Federației Uniunilor Euro-Asiatice. Pe lângă asta, s-a dezvoltat activ lucrarea cu copii.

În timpul prezent

În prezent Uniunea a întrunit credincioși din diferite naționalități: moldoveni, ruși, ucraineni, bulgari, găgăuzi, evrei, romi ș. a. In același timp sunt păstrate relații strânse frățești și un duh de unitate. Strategia principală a slujirii este vestirea Evangheliei atât în tară, cât și peste hotarele ei. Peste 50 de misionari din Moldova slujesc în Rusia, Ucraina, Nepal, Turcia, Pakistan, Iran și în unele țări asiatice a foste Uniuni Sovietice.

Uniunea bisericilor CEB din Moldova este membră a Federației Baptiste Europene (EFB), a Alianței Baptiste Mondiale (WBA), la fel colaborează cu Federația Uniunilor Euro-Asiatice unde sunt incluse uniunile creștinilor evangheliști baptiști din fosta USSR.